Aveam ..cred 19-20 de ani

Prietenii din Timisoara imi bagasera in cap pasiunea pentru motociclete.
Si in zilele noastre, nu ma declar motociclist..pentru mine “motociclismul” este un mijloc de locomotie, si nu un stil de viata, sau un sport.
Nici macar nu ma prea uit la concursuri moto, sau nu ma agit pre atare cu campionatele moto. (Bineinteles ca nici cele auto)

Dar la varsta aceea, eram inebunit.
Bun.
Si prin mai multe imprejurari, unele mai placute, altele mai putin placute, apuca si parintii mei sa imi cumpere o motocicleta.
O Jawa 350.
Insa nu aveam permis de conducere. Doar de masina.
Astfel, ca pana iau permisul, tata mi-a zis ca ma pot da cu motocicleta pe unde vreau, atata timp cat nu ies pe strada.
M-am dat pe coclaurile Balaurului de la Dobreni/Neamt pana m-am plictisit.
In sus, in jos, in gropi, in musuroaie de furnici, in balegar de vaca..oriunde.
Fain fost.

Insa, intr-una din zile, motocicleta..cedeaza.
Avea benzina, avea ulei, avea curent, avea ..de toate. Pornea, dar nu mai mergea.
Ptiu drace ca eu nu stiu nici acum mecanica. Si nici atunci nu stiam.

Ma aflam la o oarecare distanta de casa, si aveam de ales.
A. Imping la deal vreo 2-3-4 km (prin deal inteleg deal de vreo 20-30% inclinatie) iar cand ajungeam in varf, aveam o vale de cativa km care dadea chiar in curtea casei..

B. Mai cobor la vale vreo 500-1000 metri, si apoi am de impins pe drum drept – DN – cam 10-15 km.

Bineinteles, ca aleg varianta A.
Pai si imping frate ..imping, imping..
Cu pauze de tigara, cu injuraturi, cu teste si ras-teste de ce nu pleaca (ca de pornit, pornea saraca..)
Turez, rasturez, bag in viteza, scot. Orice..

Dupa un timp..ajung sus unde mi-am propus..
Ma pun pe iarba..bag o tigara..imi pun ordine in ganduri.. si imi vine-un gand.
“Cred ca acuma, ca am ajuns sus, motocicleta is va bate joc de mine si va merge”

Dau sa incerc.
Turez, trag de gaz, trag socu, pun socu, ambalez, bag in viteza..orice ii fac..
Nimic 🙁

Trece un pusti pe acolo, nu cred ca avea mai mult de 10-12 ani, cu un piaggio de ala mic, si foarte turat.. Il opreste langa mine si zice sec:

“Stiu cum e, si mie mi-a sarit lantu’ de multe ori”

Atat de bucuros am fost ca am aflat de ce nu pleca motocicleta incat m-am aruncat catre lant sa il pun sus la loc, si am atins cu ambele palme tobele incinse de esapament..

Iata o amintire care ..nu o voi uita prea curand, (daca nu am uitat-o pana acuma) fiind printre primele…