Amintiri din copilarie

Ranch for sale

Aceasta ferma (ranch) NU (mai) este de vanzare.
O sa las pozele astea aici..in memoria tatalui meu pentru ca a iubit foarte mult aceasta ferma.
A investit tot ce a avut in aceasta ferma: bani, suflet, timp..tot, orice.

Mi-e dor de tine tata..


Airheads – Rockerii ataca radio-ul

Navigand aiurea pe net, intr-o zi am dat de soundrackul unui film mai vechi.
Airheads (1994) – http://www.imdb.com/title/tt0109068/

Mi-a trezit niste amintiri uitate, insa acum nu mai sunt uitate, ca mi le-am reamintit 🙂

Am cautat pe net, si am gasit filmul, si l-am revazut.
Acum, l-am revazut dupa mai bine de 20 de ani si l-am savurat cu placere ca atunci…
Vizionarea acestui film, vine imediat dupa moartea lui Ian Lemmy Kilmister…iar in film, este lansata o intrebare:

Daca Lemmy s-ar bate cu Dumnezeu, cine ar castiga?
Astept raspunsurile voastre in casuta de commentariu de mai jos!

Va recomand filmul!
Raspunsul la intrebare se afla vizionand aceste 8 secunde:

Dragostea cu forta intre rude e imposibila

Nu o sa ma laud ca sunt cel mai “de treaba” membru al familiei dar pot afirma ca imi iubesc rudele si pe unele chiar le respect.

Asa a stat si pana acum circa un an cu o parte din rude. Mai exact cele din partea sotiei, cumnatul si cumnata.

I-am respectat, admirat in unele situatii (pe cumnatu-miu il laudam la toti prietenii cu admiratie de felul lui de a fi), chiar am fraternizat cu cumnata-mea deseori, atunci cand ea era suparata pe soacra (amandoi impartim aceiasi soacra) si o lasam sa se descarce atunci cand o facea pe soacra-mea cu ou si cu otet, si o transforma in troaca de porci..
Probabil ca i-am creat sentimentul ca si eu cred despre soacra-mea aceleasi lucruri si de aia nu interveneam sa ii explic ca nu e asa cum zice si crede ea.
Dar nu eram altceva decat un “psiholog” care ascultam descarcarile si ineptiile acestei persoane.
Si azi asa, maine asa..pana cand fata si-a luat lumea in cap, si a crezut ca io-s barba’su sau cine stie cine ca si-a permis sa ma dea afara din casa.
Culmea, nici macar nu e casa ei, dar povestea e in felul urmator:

Vin eu de la shopping cu nevasta-mea pe la ei, si Miha a zis sa merg in casa sa ii arat si lu cumnata-mea pantofii cei noi si sa o salut.
Initial nu am vrut..ca eram obosit, si am vrut sa plec acasa plus ca am considerat ca mi se pare cam stupid, eu sa merg prin casa sa o salut cand eu eram musafirul. Ea trebuia sa ma intampine.
Cumnatu-miu s-a dus si i-a spus “vezi ca asta nu vrea sa vina sa te salute…”

Dar, pe mine m-a mustrat constiinta si m-am dus sa o salut in camera la ea.
Nici nu am facut bine cativa pasi (cu pantofii cei noi) ca draga de cumnata-mea, (era cu o verisoara si a trebuit sa ii arate si ei cum ma pune pe mine la punct) a si urlat la mine fraze de genu:
“sa nu intri la mine in casa incaltat ca nu tu faci curat, ca eu nu ma cac in munca ta cand faci tu curat, ca nici tie nu ti-a placut cand nepoata trebuia sa faca pipi la tine in camera..etc etc etc”

Am ramas per/plex. WTF!!!
Ma pune pe mine la punct o mucoasa?
Din (fostul) respect pt cumnatu-miu si pt ca am decis ca NU pot cobora chiar atat de mult, nu am pocnit-o.

Dar am luat atitudinea indiferentei.
Si iata ca trece aproape 1 an, de cand eu fac tot posibilul sa ii evit si sa inteleaga ca eu pentru ei nu mai sunt cumnatul lor.. Doar niste oameni care impartim aceleasi rude.

Mi s-a parut ciudat ca dupa aproape un an, sa nu ma sune si sa incerce macar sa-mi explice ce s-a intamplat atunci.
Fara aceasta explicatie (care era firesc sa vina in prima saptamana de la grozavie) consider ca ei considera ca au avut dreptate sa ma “umileasca” in halul acela!
Sincer, am avut niste sperante, care s-au naruit.

Astfel, i-am explicat si sotiei mele ca nu voi sta intre ea si frate-su, nu ii voi cere sa aleaga intre mine si el (e absurd, nu?) dar ii cer sa nu ma implice si sa inteleaga ca eu nu ii mai doresc langa mine pentru ca nu imi fac cinste.

Consider ca e inadmisibil sa ma dai afara din casa, si apoi sa continui sa spui ca eu te-am jignit cu faze de genu:
“M-a facut prost, cand mi-a zis ca el nu vine cu masina ca ii e frica”
(Nu are nicio legatura frica mea cu felul lui de a conduce, dar ..a dovedit ca e prea slab sa fie barbat)

Si ..pentru ca “terapia mea prin barfa” sa fie completa, asa cum spuneam, prin ignoranta si faptul ca imi vad de viata mea in continuare, ma simt mai bine. Si un om mai mare!
Ii salut, le raspund la telefon..nu-s absurd. Nu au disparut de pe pamant, ci doar doresc sa ma lase in pace.
Daca eu nu iti cer nimic, nu imi cere nici tu
Daca eu nu iti dau nimic, nu imi da nici tu
Daca eu nu te sun, nu ma suna nici tu
Daca eu nu te mai iubesc, atunci nici tu nu te mai prefa ca ma iubesti..
Pentru ca eu nu le cer nimic, nu ii sun.. imi vad de viata mea frumoasa.

Iar ei suna destul de constant – ba da-mi aspiratorul, ba ce are compul meu, sau daca mergem cu ei nush unde..

Atata timp cat eu nu-s implicat..nu ma intereseaza daca nevasta-mea e aproape de ei. Poate sa le dea orice, eu nu ma supar. Sunt deciziile ei si eu i le respect.
Sunt suparat foc, si voi ramane mult timp..
PLUS – ca mi-au si pus coarne: (e o expresie care o sa o detaliez intr-un post viitor, pentru cei ce nu o stiu)
La ziua lu’ cumnata-miu, mi-au spus ca nu se fumeaza in casa, si eu atunci am fumat afara. Dar dupa ceva vreme, cand intru in casa, vad pe cumnata-miu si una din rudele ei (chiar verisoara in fata careia m-a pus la punct) …ca fumau… Hopa. Ia uite ma cine-i prostu. Bineinteles ca eu. Ca ii respect.. In acel moment, i-am facut semn sotiei mele si am plecat.

Nota psihologului din mine:
Acum, daca ei vor citi aceste randuri, prin care eu ma descarc, garantez ca masurile care se vor lua vor fi de forma:

“Ai de pana mea ce urat a vorbit asta de noi. De-acuma sa nu mai aud de el, sa nu mai vina, sa nu mai ceri nimic de la ei, nesimtitii, prostii…etc”

Tu care citesti, ce atitudine crezi ca ar trebui sa iau eu?
Dar ei, care crezi ca ar fi masurile normale ce trebuiesc luate?

Aveam ..cred 19-20 de ani

Prietenii din Timisoara imi bagasera in cap pasiunea pentru motociclete.
Si in zilele noastre, nu ma declar motociclist..pentru mine “motociclismul” este un mijloc de locomotie, si nu un stil de viata, sau un sport.
Nici macar nu ma prea uit la concursuri moto, sau nu ma agit pre atare cu campionatele moto. (Bineinteles ca nici cele auto)

Dar la varsta aceea, eram inebunit.
Bun.
Si prin mai multe imprejurari, unele mai placute, altele mai putin placute, apuca si parintii mei sa imi cumpere o motocicleta.
O Jawa 350.
Insa nu aveam permis de conducere. Doar de masina.
Astfel, ca pana iau permisul, tata mi-a zis ca ma pot da cu motocicleta pe unde vreau, atata timp cat nu ies pe strada.
M-am dat pe coclaurile Balaurului de la Dobreni/Neamt pana m-am plictisit.
In sus, in jos, in gropi, in musuroaie de furnici, in balegar de vaca..oriunde.
Fain fost.

Insa, intr-una din zile, motocicleta..cedeaza.
Avea benzina, avea ulei, avea curent, avea ..de toate. Pornea, dar nu mai mergea.
Ptiu drace ca eu nu stiu nici acum mecanica. Si nici atunci nu stiam.

Ma aflam la o oarecare distanta de casa, si aveam de ales.
A. Imping la deal vreo 2-3-4 km (prin deal inteleg deal de vreo 20-30% inclinatie) iar cand ajungeam in varf, aveam o vale de cativa km care dadea chiar in curtea casei..

B. Mai cobor la vale vreo 500-1000 metri, si apoi am de impins pe drum drept – DN – cam 10-15 km.

Bineinteles, ca aleg varianta A.
Pai si imping frate ..imping, imping..
Cu pauze de tigara, cu injuraturi, cu teste si ras-teste de ce nu pleaca (ca de pornit, pornea saraca..)
Turez, rasturez, bag in viteza, scot. Orice..

Dupa un timp..ajung sus unde mi-am propus..
Ma pun pe iarba..bag o tigara..imi pun ordine in ganduri.. si imi vine-un gand.
“Cred ca acuma, ca am ajuns sus, motocicleta is va bate joc de mine si va merge”

Dau sa incerc.
Turez, trag de gaz, trag socu, pun socu, ambalez, bag in viteza..orice ii fac..
Nimic 🙁

Trece un pusti pe acolo, nu cred ca avea mai mult de 10-12 ani, cu un piaggio de ala mic, si foarte turat.. Il opreste langa mine si zice sec:

“Stiu cum e, si mie mi-a sarit lantu’ de multe ori”

Atat de bucuros am fost ca am aflat de ce nu pleca motocicleta incat m-am aruncat catre lant sa il pun sus la loc, si am atins cu ambele palme tobele incinse de esapament..

Iata o amintire care ..nu o voi uita prea curand, (daca nu am uitat-o pana acuma) fiind printre primele…

Gelozia bat-o vina..

Se intampla ca am fost la un festival rock, la Garnic.
Cca 200 km dus, vreme buna, timp liber, multa bere si cu bani putin.
Tot intamplarea face, ca din motive destul de intemeiate, a trebuit sa merg singur. Fara sa imi iau jumatatea mai

buna cu mine.

Bun. Zis si facut.
Dupa ce e gata bagajul, toate-s la locul lor (GPS, lanterna, brisca, cort, benzina etc) ma pun pe drum.
Ajung la o mica rascruce de drumuri unde am de luat o decizie.
Merg pe asfalt – tot acolo ajung dar cu vreo 20-30 de km mai mult, insa mult mai repede sau o iau pe macadam.
Prin macadam se intelege efectiv drumul pe unde si tractoarele se impotmolesc.
Ce sa mai ma laud. Pentru mine a fost enduro. Pentru cei care fac enduro la nivel ridicat, acel drum e o joaca de

copii.

Merg, merg, merg, trec prin cateva sate. GPSul nu mai stia unde sunt. Am gresit ca am setat GPSul “By car” Cand

trebuia sa-l setez “By foot” si astfel se mai descurca si el.
Mai intreb pe cate un taran, pe unde sunt, cat mai am, sunt ghidat de localnici foarte politicosi.
Insa, la un moment dat, ajung la o trifurcatie.
Pe acele 3 carari, se vedea ca in trecut, au mai fost pe-acolo cate o caruta, un tractor ceva. Poate chiar si ATVur.
Dar pt mine era imposibil de imaginat pe unde s-o iau.
Pfu.
Mai stau, ma gandesc, ce decizie sa iau..si hotarasc ca pe oricare din carari as lua-o, tot ajung undeva.
Insa a trecut o ciobanita cu vreo 20 de oi, si ..norocul meu, mi-a ghicit ea cararea cea buna pentru a ajunge la

Garnic.

Cum spuneam, putin enduro, offroad de calitate, am facut cateva drifturi controlate de natura, ajung la o balta.
Balta se intindea de-a latul cararii (soselei) facute de tractoarele ce au mai trecut pe-acolo si era destul de

lunga. Cam 3-4 metri si ..destul de adanca. Socotoesc eu ca are in jur de 40-50 cm. (Desi mi-s recunoscute

exagerarile, da’ pe bune ca era adanca)
Nu am cum sa ma intorc, nu am cum sa ocolesc ..
Fac io o socoata:

“daca as avea o galeata, m-as baga sa sec balta. Sa incerc oare cu o sticla? Cu un pahar?
Da’ n-am la mine nici galeata, nici macar un pahar mai cat de cat.. Am doar 4 paharele de-alea mici mici de 20 grame

pentru shoturi..
Nici intr-o mie de ani nu as reusi sa asanez baltoaca.
Ma risc, si intru cu motoru!”

Bun gandit, pentru ca dupa balta 1, au mai aparut imediat la fel si balta 2 si balta 3.
Cu siguranta ca la 3-4 km/h nu m-as fi lovit daca picam cu motorul, insa mi-ar fi displacut sa ma ud si murdaresc

aiurea.
Nicio problema – am trecut. De toate 3 baltile.
Au mai fost zone micute inundate, dar erau mici si nu au intrat in categoria “valeu”.

Buun.
Dupa baltile alea, mi-am deschis o bere, mi-am aprins o tigara, si cu mana dreapta conduceam. Incetisor, batraneste.

Racoare, placut. O nebunie de traseu.
L-as mai re-face oricand.
Traseul are de toate:
gropi, padure, radacini de copaci, pietre si stanci, etc.

Si ajung la Garnic.
Ma campez, pun cortu, descarc bagajele, ma schimb, ma pun sa beau o berica, mai salut pe unu altu si ..let’s rock.

Insa, consoarta mea, foc si para. De ce n-o sun, de ce nu am am sunat-o imediat cum m-am trezit, de ce nu-s cu ea in

gand inca de dimineata..de ce, de ce, de ce.
Pai..ce sa-i mai zic. Incerc s-o linistesc, ca n-am semnal, ca s-au descarcat telefoanele, orice.
Dar nu merge, pentru ca unii au si internet, posteaza mesaje si poze pe facebook, eu de ce n-am..

Pai..aveam si io..da’ mi-am lasat aparaturile la cort, sa nu mai am si grija lor. Unde sa le mai pun? Si asa de

gatul meu atarnau destul de multe chestii. Tashca cu acte, cu brisca si lanterna, cheile.. Pana mea.. cer intelere..
Nimic.

O prietena comuna, vine cu masina cu un alt prieten.
Insa acest prieten, trebuie sa plece sambata seara de urgenta la servici..si asa ca prietena aceasta are 2 variante.
Sa plece sa sambata cu el, sau sa ramana cu mine sa doarma in cort si s-o aduc io cu motoru acasa.
Ma intreaba..si ..ramane stabilita a 2-a varianta.

Si acu’ incepe gelozia.
Intrebarile lu’ nevasta-mea sunt f. pertinente:
– cum de fata a avut la ea si casca si geaca de motor, cand stia ca vine cu masina?
– cum de a trebuit tipul sa plece de urgenta chiar sambata?
– cum de chiar eu a trebuit s-o gazduiesc in cort si s-o aduc cu motorul?
– si alte astfel de intrebari..la care nu prea am avut cum sa raspund ca nu stiu raspunsurile…

Eu am fost putin pus la mijloc..ca ..e prietena comuna, nici n-am putut s-o refuz si nici nu m-a interesat sa raspund la aceste intrebari. Mai exact, nici nu mi-am pus aceste intrebari.
Colac peste pupaza – nici nu am raspuns la telefon, nici nu am sunat-o pe nevasta-mea…. si au inceput banuielile.

Spre incheiere, eu ii dau dreptate lu’ nevasta-mea sa isi puna astfel de intrebari.
Insa m-am simtit putin jignit, ca indiferent ce-ar fi, ea nu are incredere in mine.
Pentru ca eu am pus problema asa:
“Mai fata. Nu te-am inselat cu nimeni, nici acum nici niciodata. Nu am nimic cu prietena pe care am gazduit-o in cort si care am adus-o acasa. Nici nu m-am gandit la vreo aventura, nici cu ea, nici cu alta.
Gagici frumusele am vazut pe-acolo. Ca deh..ti-am jurat credinta, dar nu orbire.”

Cred ca dupa ce i-am spus aceste lucruri, ar fi trebuit sa anuleze toate acele intrebari ale ei.
Comunicarea si increderea au facut din relatia noastra un succes destul de longeviv – (7-8 ani so far), ar fi trebuit sa functioneze si la aceasta iesire.

Oricum, eu sper ca a inteles ca o iubesc numai pe ea, enorm, si ca nu am relatii extraconjugale.
Si ca cel mai important – recunosc ca mai claxonez cate o gajicutza pe strada..dar cu atat raman.

Ma repet:
Draga mea sotie, te iubesc enorm, si data viitoare ca sa evitam astfel de conflicte, ar trebui sa stabilim niste reguli, pe care tu sa le impui si eu sa le respect:
– ma suni la ora x si y.
– nu iei pe nimeni pe motor sau in cort.
– nu bei mai mult de 1 bere (asta evident ca e absurda si n-o sa fiu de-acord cu ea)
– etc.

Daca se iveste o situatia similara – o sa spun:
NU, NU, NU – pentru ca sunt regulile lu’ nevasta-mea, si daca vrei sa incalc una, o fac numai cu acordul ei. O suni si o intrebi si atat.

Pfew.
Faina iesire. Abia astept sa mai fac una.

Am gasit un betiv mai mare ca mine

De fapt, eu nu sunt betiv, dar pentru ca imi place berea, si imi place destul de des, imi place sa ma joc cu prietenii mei si sa ne declaram “betivi”

Insa prin simpla terminologie “betiv” implica cel putin o persoana cu o pasiune dusa la extrem.
In dex, betiv inseamna:

BETÍV, -Ă, betivi, -e, adj., s. m. si f. (Persoană) care are viciul betiei (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
Sursa: DEX ’98 (1998)

Poate ca un betiv in adevaratul sens al cuvantului este acea persoana mega-dependenta de alcool dar de cantitate, si nu de calitate.
Aici fac referire evident la cei ce beau spirt filtrat prin paine, ca sa se imbete mai repede.
Dar oare senzatia de beat este mai importanta decat curajul care ti-l ofera alcoolul?
Sau ca te destresezi?
Pentru ca e o prostie sa spui ca bei ca sa uiti. Pentru ca nu uiti. Ba chiar mai mult, iti amintesti.

Eu unul, nu pot sa beau zilnic.
Daca beau azi, 3-4 zile nici nu mai pot sa beau nimic, (in afara de ape si sucuri) dar nici nu-s bun de nimic prima zi de mahmureala.
Mie bautura nu-mi creaza neaparat un “curaj” aparte.. eu sunt putin tupeist din fire, asa ca stimulentele nu imi sunt de prea mare ajutor.

Oricum, intr-una din zile, ma intalnesc cu un tip, (mai boschetar) care a lucrat la fostul meu sef..
In fine, ideea e ca imi spune tipul:
“Bah Emi nu stiu ce am, ca mi-e rau..si de la o vreme nu mai pot sa beau mai mult de 3-4 beri..
Simt ca-s praf..si ma imbat instant..”

Eu ii zic:
– “Bine mai omule..dar pana si eu pot duce linistit 3-4 beri, chiar tu sa nu poti???”
– “Da..da’ depinde.. tu ce fel de bere bei?”
– “Pai..Tuborg.”
(Am zis aiurea Tuborg, ca io nu de aia beau..dar bausem recent Tuborg si asa mi-am amintit si asa mi-a venit sa zic)
– “Pai vezi. Eu beau Timisoreana, ca Tuborg la 2,5 litri nu gasesc…”

No further comments.