Numele meu de famile este Robu.
De la sclavu. De la Robu lu’ Dumnezeu, de la robu dracului, de la robot, de la.. de la ce-o fi, ca de-a lungul anilor mi-am auzit in toate felurile..majoritatea in sens negativ 🙂
Dar cand am ajuns in Timisoara, pe propria-mi piele am aflat ca numele meu are o anume greutate. Pe langa cea cu rezonanta teatrala, in diferite locuri, eram intrebat daca sunt ruda cu Dl Robu, decanul de la Politehnica Timisoara.

La inceput, le raspundeam:
– Nu, nu sunt ruda, nici nu il cunosc, nici macar nu fac facultatea la Politehnica..nu am nicio legatura.

Apoi eram tratat..normal. Ca un simplu muritor de rand.

Apoi, am inceput sa le raspund:
– Depinde. Daca il aveti la suflet, sunt ruda cu el. Daca nu..atunci nu.
In aceasta situatie, am simtit in repetate randuri, ca interlocutorii preferau sa nu riste sa supere cumva o potentiala ruda de-a lui domnu’ Robu, si ..parca nu mai eram oricine.
Aveam putina prestanta.

Si au fost multe situatii. Studenti la politehnica, sau fosti studenti, sau diferite cadre didactice… multi mi-au pus intrebarea legata de gradul meu de rudenie cu dl Robu.

Pai fratilor..acum incep sa spun ca mi-e ruda. Doar nu ma doare gura.
Si asa de vreo 3 – 4 ani, nu mi-am mai gasit servici, poate cu ajutorul acestui nume o sa deschid si io vreo 2-3 usi.. (nici macar somer nu-s..efectiv ma intretine sotia..)

(Ca o paranteza,
am participat acum cativa ani la un post la primarie, un job care mi se potrivea manusa.
Toate cerintele le stiam la perfectie
– cunsotinte avansate cu calculatorul, pachetul MS Office, servere, etc
– cunostinte avansate cu Photoshopu si prelucrari de imagine si text.
– cunostinte avasante web..
– etc.
Ce sa ma mai laud. Le stiam si am zis ca daca va fi un test in fata compului, castig detasat.
Insa, la bibliografia care era de invatat, mi s-au pus in brate vreo 200-300 de foi, cu articole, legi si alte rahaturi..bineinteles ca doar le-am rasfoit..si ..astfel am picat examenul pentru un job care l-as fi dus cu toata bucuria in spate, doar pentru ca ..nu am stiut care-s atributiile primarului..
Ptiu dracie, ca a intrat o tipa care o cunosc, si..care nu are nici cea mai mica legatura cu cerintele din job.
Asta e.. Pilosii..tot pilosi.)

Pentru cei ce citesc aceste randuri:
– nu il cunosc pe dl Robu. Nici dlui nu ma cunoaste.
– nu sunt ruda cu dlui, evident nici dansul cu mine.

Daca vreodata dl Robu va citi aceste randuri as vrea sa stie de la mine urmatoarele:

“Domnule Robu.
Vreau sa stiti ca aveti un nume aparte in acest oras, si din cercetarile mele am aflat ca lumea va stimeaza si respecta prin valorile dvs. Nu de frica!
Chiar am stat la discutii despre dvs, (cum sunteti ca profesor, ca om, etc) si va spun ca persoanele cu care discutam nu erau ipocrite, si mi-au zis numai lucruri de bine despre dumneavoastra.

Stiu ca veti candida la primaria Timisoarei, si ca un vot il aveti asigurat de la mine, si stiti de ce? Nu pentru ca purtam acelasi nume, ci pentru ca sunt sigur ca sunteti un om capabil, pentru ca lumea care va cunoaste mi-a vorbit f. frumos de dvs si astfel pot sa zic ca va “cunosc si stiu ca sunteti un om gospodar si veti face treaba. Plus ca stiti sa cantati la chitara, agreati trupa Pheonix..Numai atuuri.
Da, va votez pe bune. Faptul ca avem acelasi nume, este ..un bonus pt mine 🙂 ”

Insa, in zilele noastre..m-am gandit sa fac si facultatea Politehnica Timsoara, Automatizari calculatoare. Eh..aici sta altfel treaba cu numele Robu.
Ma cam incurca.
Dar, merg cu nasul pe sus, am o varsta, o prestanta, si ma doare la basca de ce zic unii si altii de tizul meu preferat (si singurul de altfel)
Dl Robu mi-e prieten si pe facebook, si imi este si profesor la cateva materii.
Sper sa fie cu noroc 😉 ca am nevoie …la MAXIM!

Va intreb pe voi, stimati cititori, oare ar fi deplasat sa il invit intr-o zi pe dl Robu, la o bere?
Cum ar primi dumnealui invitatia mea?
La urma urmei e o bere fratilor, si sunt sigur ca am f. multe de invatat de la el..